Se numeroteaza si se noteaza culorile pe absolut toate spatiile din proiect;
Se face o copie fidela a desenului pe un carton(cu ajutorul hartiei de calc, de exemplu);

Se scot cu ajutorul cutter-ului toate sabloanele corespunzatoare fiecarei bucati de sticla ce va compune vitraliul;
Sabloanele astfel obtinute vor fi grupate pe categorii, in functie de culori;
Pe masura ce sunt taiate dupa sabloane, sticlele sunt asezate pe desen, pentru a le putea identifica locul mai usor;

Dupa ce au fost taiate, ele trebuiesc slefuite pe cant, pe un polizor specializat cu piatra diamantata;

Se clatesc bine intr-o apa cu putin detergent (orice care degreseaza usor) pentru a inlatura urmele de ulei ramase de pe taietorul de sticla si se sterg (un prosop vechi, dar curat este perfect);

Se infoliaza sticlele. Latimea foliei se alege in functie de desen si de dimensiunile vitraliului;

Dupa ce am infoliat toate sticlele si le-am pozitionat pe desen, fiecare la locul ei se incepe cositorirea, la inceput in puncte pentru a le fixa intre ele;
Dupa cositorirea primei fete, vitraliul trebuie intors, operatie ce dupa parerea mea este cea mai riscanta: vitraliul nu are rigiditatea necesara, inca;

Se cositoreste si fata cealalta;

Se spala bine cu putin detergent, care sa fie si putin abraziv, cum ar fi "CIF" si se clateste foarte bine, cu multa apa;
Se trece la procesul de patinare a nervurilor de cositor. Pentru asta se foloseste o substanta speciala cu care se pot obtine nuante de brun inchis pana la rosu (cupru). Patinarea este importanta deoarece spre deosebire de plumb, cositorul nu ra acest fenomen in mod natural, iar aplicarea acesteia scoate mult mai bine in evidenta desenul, culorile si textura sticlelor.